Chirurgie dentara

Intervențiile chirurgicale sunt cele mai de temut intervenții pentru pacienți, doar ca atunci când dintii cu infecții devin o sursa da afectare a altor organe (inima, rinichi, articulații) este mult mai bine sa se facă extracția lor imediat decât sa producă si alte afecțiuni.

In cabinetul nostru aceste intervenții nu sunt dureri se practica diferite tipuri de tehnici, cu substanțe diferite, adaptate la bolile pacientului . Se poate administra o premedicatie la pacienții emotivi pentru a reduce frica si anxietatea acestora.

Manevrele sunt executate de către medici cu experiența de peste 15 ani, medici specialiști in chirurgie buco-maxilo-faciala, cu o cazuistica importantă si vasta experiența.

De multe ori am întâlnit molari de minte erupție înclinat care împing in dinții din fata, înghesuind incisivii si variind măselele din fata lor. Am avut câteva cazuri la care a fost nevoie de extractia maselei de minte si a celei dinaintea ei. Molarii de minte se variază foarte repede deoarece erup in poziții vicioase si se igienizează greu .

Extracții se mai pot realiza in cazul anomaliilor dento-maxilare (inghesuire dentara, muscatura adanca, protruzia dinților, asimetrii). Medicul ortodont cu care colaboram apreciază lipsa de spațiu si trimite pacientul la cabinet cu indicații precise pentru extractia dinților pentru care nu mai este loc (molari de minte, premolari).

Rezectiile apicale constau in îndepărtarea vârfului rădăcinii unui dinte cu infecție mare in vârful rădăcinii. Aceast infectie apare in cazul unor tratamente endodontice incorecte, procese periapicale netratate (granuloame).

In cabinet se realizează si interventii chirurgicale parodontale (chiuretaje, aditivi de os, gingivoalveoloplastii), frenoplastie, extirparea unor formațiuni tumorale mici.

Implantologia este deasemenea  o ramura importantă a chirurgiei buco-maxilo-faciala . Uneori este nevoie de reconstituiri osoase cu materiale de adiție recoltate de la pacient împreuna cu material de adiție prefabhirurgia buco-maxilo-faciala nu trebuie considerată ca un risc de transmitere a bolilor, ci ca o posibilitate de eliminare si de prevenire a lor.